Conferințele MNHCV
Cu titlul Geografii ale artei europene (secolele XVI-XX) vă propunem o suită de trei conferințe care tematizează, din mai multe unghiuri, reprezentarea teritorială în arta europeană a modernității timpurii și clasice. Titlul comportă o dublă interpretare, ce evocă atât tematica de ansamblu cât și diversitatea regională a ilustrărilor ei, operele de artă în discuție provenind din Țările de Jos, Italia și Franța. Această incursiune în istoria artei europene pornește de la cartografia propriu-zisă și reproducerea hărții în pictură, urmărește aplicarea la geografie a unui mod de reprezentare – alegoria – uzual în secolele XVII-XVIII, spre a încheia cu mitologizarea (și de-localizarea) unui teritoriu real, conotat cultural în secolele XVI-XX.
Detalii despre preț și înscriere, la finalul prezentării.
Ultimul webinar al seriei:
Arcadia. De la Giorgione la Matisse(secolele XVI – XX) – joi 7 aprilie, orele 18:00
Arcadia este o regiune a peninsulei Peloponez, considerată în Antichitate domeniul zeului Pan. Asimilată în literatura antică, imaginea Arcadiei reapare, după o lungă eclipsă, la începutul secolului al XVI-lea, deopotrivă în literatură (Arcadia lui Jacopo Sannazaro) și în pictura venețiană, în unele tablouri pictate de artiști ca Giorgione și Tițian. (Re)începând din Renaștere, Arcadia devine așadar un teritoriu mirabil, asociat cu „vârsta de aur” a omenirii, de-localizat și ne-localizabil, cutreierat de nimfe și păstori. O amplă galerie de artiști, precum Guercino, Nicolas Poussin, Antoine Watteau între alții, explorează această tematică pastorală, configurând un redutabil mit cultural. Paradoxal, spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, Arcadia pare să fi fost translocată, identificându-se – cel puțin în exclamația „Auch ich in Arkadien!” a lui Goethe – cu Italia, patria artelor. Cu acest substrat, dar și cu nostalgia clasicității, „subiectul arcadian” revine în modernitatea clasică, în tablourile unor artiști precum Paul Cézanne sau Henri Matisse.
Primul webinar, intitulat Hărți și globuri în pictura olandeză din secolul al XVII-lea avut loc joi, 24 februarie 2022.
„Secolul de aur” al cartografiei neerlandeze, databil aproximativ în intervalul 1570–1670, include apogeul prosperității economice și extinderea Imperiului colonial olandez (Nederlandse koloniale rijk) în Brazilia, pe coasta de nord-est a Americii de Nord, în Indonezia și pe coastele de vest și sud ale Africii. În bună măsură, înflorirea spectaculoasă a cartografiei în Țările de Jos coincide, de asemenea, cu o efervescență fără precedent a picturii olandeze, în ale cărei strategii de reprezentare harta joacă un rol semnificativ. Transformată treptat într-un instrument de propagandă economică dar și într-un artefact cu multiple forme de reprezentare (cartografie, imagini heraldice, vederi citadine etc.), harta se inserează în fundalul scenelor de interior redată în tablourile unor artiști precum Nicolas Maes, Jan Miense Molenaer, Willem Buytewech, Quiringh van Brekelenkam, dar mai ales Johannes Vermeer. Care sunt mizele, corelările și semnificațiile acestei opțiuni? În ce măsură reflectă ea realitatea cotidiană? Este legată figurarea hărții în interior de un posibil gust al colecționismului cartografic? Iată câteva întrebări cărora le vom căuta răspunsuri și ilustrări cât mai elocvente.
Cel de-al doilea webinar, Alegorii teritoriale (secolele XVII – XVIII), a avut loc joi, 17 martie 2022.
În câmpul artei, alegoria este un mod de figurare larg răspândit în modernitatea timpurie, cu un solid substrat literar, filozofic, mitologic și religios. O imagine alegorică combină varii elemente figurative – personificări, obiecte, elemente naturale sau arhitectonice etc. – în vederea codificării vizuale a unor concepte sau entități. Tot în modernitatea timpurie, reprezentarea continentelor devine o temă foarte atractivă pentru artiști (și comanditari deopotrivă), stimulați de numeroase descrieri ale teritoriilor extra-europene în curs de colonizare, precum și de ample posibilități ilustrative. Prin urmare, extrasă din regimul abstract al cartografiei, reprezentarea continentelor amalgamează creaturi și artefacte exotice, dar și personificări mai vechi, cum ar fi spre exemplu zeitatea fluvială. Despre o asemenea artă combinatorie va fi vorba, ilustrată de tablouri, fresce și sculpturi realizate de artiști precum Jan van Kessel, Giovanni Battista Tiepolo și Gianlorenzo Bernini.
Cosmin Ungureanu este istoric de artă, doctor în istoria arhitecturii, expert acreditat în pictură și grafică europeană din secolele XVI-XIX, lector al Fundației Calea Victoriei și referent / curator de artă europeană în cadrul Muzeului Național de Artă al României (MNAR). A ținut câteva sute de prelegeri pe teme de istoria artei și arhitecturii, în cadrul Fundației Calea Victoriei și la MNAR, și a publicat peste 170 de articole științifice, cronici, eseuri și recenzii în periodice naționale și internaționale, precum RIHA. Journal of the International Association of Research Institutes in the History of Art, Architectural Histories, Revue Roumaine d’Histoire de l’Art, Studii și cercetări de istoria artei, Arhitectura, Arhitext, Idei în dialog, Observator cultural, Historia, Magazin istoric etc., dar și în volume colective precum Bramantino e le arti nella Lombardia Francese (1499-1525), ed. Mauro Natale (Skira, 2017), New Europe College Yearbook 2011-2012 (NEC, 2013) și Di suo’ maniera e di suo’ aria. Studii în onoarea Ancăi Oroveanu (Unarte, 2012). În intervalul 2014–2020, a conceput și pus în operă cinci expoziții la MNAR: Ars amandi. Tema iubirii în arta europeană a secolelor XVI-XIX (2014-15), Anatomia restaurării (2016-17, în colaborare cu Cristina Toma), Invenit / sculpsit. Gravura italiană din secolele XV-XVI (2018), Memoria chipului. Portretul în Europa secolelor XVI-XVIII (2018-19) și Piranesi. Arhitecturi și fantasme (2020-21). În relație cu patru dintre aceste expoziții, a publicat cataloage substanțiale, atât ca autor unic (Piranesi) cât și coordonator și co-autor principal (Ars amandi, Anatomia restaurării și Memoria chipului). În prezent, între altele, Cosmin Ungureanu lucrează la catalogul critic și exhaustiv al picturii spaniole din patrimoniul MNAR.
Prețul de acces la fiecare dintre cele trei webinarii este de 10 lei. Biletele pot fi accesate individual, pentru fiecare conferință, accesând linkurile de mai jos. În urma achiziționării biletului, veți primi un mesaj de confirmare, iar în preajma evenimentului, pe adresa de mail furnizată, veți regăsi linkul de conectare.