Această hartă a fost realizată de geograful și cartograful flamand Abraham Ortelius în urmă cu mai bine de 400 de ani și prezintă teritoriul antic al Daciei. Principala sursă de informaţii a fost „Geographia”, celebra lucrare a geografului grec Ptolemeu, scrisă în secolul al II-lea. Sunt consemnate principalele forme de relief, cursuri de apă, așezări și denumiri de populații. Pe hartă sunt reprezentate, în afara de Dacia,  porțiuni din regiunile învecinate: Sarmația la Nord și Moesia în partea de Sud a Dunării. Veți descoperi marcajele pentru Munții Carpați și pentru Munții Balcani,  râurile Tisa și Siret, fluviul Dunărea și Marea Neagră. 

Harta ocupă cea mai mare parte a paginii aflate în fața dumneavoastră și este delimitată de un contur lat, continuu. În partea stângă a paginii se află legenda, unde sunt marcate 5 elemente importante: 1. Podul lui Traian de la Drobeta și cetățile Sarmizegetusa ( 2 ), Callatis (3), Apulum (4),  Napoca (5).  

Reveniți la hartă și începeți explorarea din colțul din stânga sus. O suită de triunghiuri îngroșate reprezintă lanțul Munților Carpați, care înaintează către centrul Daciei, unde formează un cerc. Teritoriul cuprins la mijloc este Transilvania de astăzi și aici veți regăsi marcajele pentru 3 cetăți importante: 2. Sarmizegetusa, vechea capitală a Daciei; 4. Apulum, (Alba Iulia) și 5. Napoca, astăzi orașul Cluj. Desigur, informațiile geografice nu sunt foarte corecte: dispunerea munților, amplasarea orașelor nu corespund cu datele actuale. Totuși, pe hartă există o serie de informații foarte valoroase și interesante. De exemplu, în apropierea Sarmizegetusei este reprezentat râul Sargeția, astăzi numit Strei; în dreptul său, apare următorul text în limba latină: „locul unde regele Decebal şi-a îngropat comoara”; autorul hărții demonstrează astfel că știa legenda și prin această notă contribuie la transmiterea ei mai departe. 

Continuați explorarea hărții în afara lanțului carpatic. Atât în partea stângă, cât și în partea dreaptă veți regăsi reprezentate cu  linii continue îngroșate cursurile unor râuri : Tisa (Tibiscus) în partea stângă și Siret (Hierasus) în partea dreaptă. Coborând de-a lungul acestor râuri veți întâlni fluviul Dunărea (Ister, Danubius), reprezentat printr-o linie îngroșată, discontinuă. Veți descoperi cum Dunărea străbate partea mediană a hărții, de la stânga, din zona Panoniei, spre dreapta, până la vărsarea în Marea Neagră prin 3 brațe principale. De altfel, în partea din dreapta hărții veți regăsi marea (Pontus Euxinus), marcată cu o serie de linii îngroșate, dispuse pe orizontală și la distanță egală. O linie mai subțire delimitează litoralul, înaintând până la Sud de Strâmtoarea Bosfor; de-a lungul coastei sunt marcate numeroase așezări, printre care și cetatea Callatis (3); diverse informații îmbogățesc harta, ca de exemplu cea referitoare la „locul unde Ovidiu a trăit în exil”, și anume Tomos (Tomis) adică Constanța.

Revenind la cursul Dunării și parcurgând traseul său, veți regăsi în zona mediană marcajul corespunzător Podului lui Traian de la Drobeta. Câteva ruine ale celebrului pod construit de Apolodor din Damasc pot fi și astăzi văzute deopotrivă pe malul românesc și sârbesc al fluviului. Continuând explorarea în partea inferioară a hărții, dincolo de cursul Dunării, veți întâlni din nou marcajele pentru munți, fiind vorba de această dată despre Munții Balcani.

Harta conține numeroase date culese de la autori greci şi romani, astfel că pe tot cuprinsul ei se regăsesc explicații în latină. De asemenea, 3 casete cu texte (numite cartușe), decorate diferit și dispuse în 3 părți al hărții, oferă la rândul lor informații referitoare la autor, titlul complet, o enumerare a principalelor elemente reprezentate, dar și câteva versuri din „Ponticele” lui Ovidiu.

Complex și valoros, acest document cartografic se numără printre cele mai importante hărți din Muzeu.

Abraham Ortelius a fost geograf, cartograf și negustor de hărți și a trăit între 1527 și 1598. Este considerat creatorul primului atlas geografic modern, intitulat „Teatrul Lumii ” și apărut la Antwerp în 1570. Lucrarea s-a bucurat de un mare succes, fapt demonstrat de numeroasele ediții cuprinzând tot mai multe hărți, publicate până după moartea autorului.